Limbajul corporal

Limbajul corporal este modul de comunicare non verbala al calului. Coada, urechile, capul, ochii, gatul și picioarele sunt toate folosite de cal pentru a comunica non verbal. Nu uitați însa ca cel mai important indiciu cu privire la starea calului este oferita de aspectul sau de ansamblu. Un cal lăsat în libertate reacționează în mod specific când se sperie de ceva, tot corpul lui și felul în care se mișca exprimând clar o stare de excitație: gatul se arcuiește își ridica capul, coada, urechile, toți mușchii ies în evidenta și pășește ridicând mult picioarele. În sălbăticie aceasta poziție de “alarma” îi alertează pe ceilalți membrii ai grupului de pericol. Un cal care moțăie sau care este bolnav prezintă o cu totul alta imagine: tine capul și gatul în jos, coada lăsata, unul dintre picioarele din spate poate fi în repaus și nu exista niciun semn de agitație în întreaga sa alura. Armăsarii și iepele adopta posturi caracteristice în decursul ceremonialului de curtare, în același timp recurgând la mirosit și atingeri.

Coada ridicata indica agitație în timp ce coada lăsata în jos este un semn de teama și supunere. Caii speriați sau anxioși elimina mai frecvent fecale; anxietatea extrema se poate manifesta chiar prin diaree. Când iți observi calul, urmărește modul în care își tine coada. De exemplu când saluta prietenii o ridica putin fata de poziția normala, când este somnoros o are lăsata în jos, dar nu cu aspectul de “băgata dedesubt” caracteristic pentru un cal înspăimântat.

Calul are mai multe perechi de mușchi la fiecare ureche, ceea ce o face deosebit de mobila. Când este speriat sau vede ceva la distanta ambele urechi sunt ridicate și îndreptate înainte. Dacă o ureche este îndreptată în fata și alta în spate, înseamna ca își împarte atenția, iar ambele urechi lăsate denota o lipsa de atenție. Supunerea poate fi arătata prin lăsarea urechilor pe spate, total sau parțial aceasta poziție putând indica și somnolenta. Caii temători țin urechile spre spate, iar urechile culcate de tot pe spate denota spaima sau furie. Deoarece poziția urechilor poate uneori semnifica doua lucruri diferite (de exemplu urechile lăsate parțial spre spate), trebuie luate în considerare și celelalte semnale transmise de cal.

Știați ca pentru a mișcă urechile calul folosește 10 mușchi, putând mișca independent urechile. Pavilionul extern al urechii unui cal se poate roti pana la 180 grade.

Mulți dintr noi consideră ochii oglinda sufletului, iar acest lucru este valabil și la cai. Ochii lor sunt incredibil de expresivi și comunică foarte bine starea lor.

Unul dintre cele mai clare semnale este cel transmis de mânjii care își deschid și închid botul într o succesiune de mișcări de apucare, cu buzele răsfrânte și dinții la vedere. Acest lucru le arata celorlalți cai intenția de supunere. Ei pot sa se comporte astfel și în raport cu oamenii sau cu orice alte obiecte de mari dimensiuni. Pe măsura ce cresc acest tip de reacție dispare, dar vârsta pana la care se menține depinde de curajul fiecăruia. Un alt semnal distinctiv pe care majoritatea oamenilor l-au întâlnit este postura Flehmen, cu botul ridicat în sus și buza superioara răsfrântă scoțând la iveala dinții. Armăsarii procedează frecvent asa atunci când simt mirosul urinei unei iepe în călduri, dar și alți cai folosesc acest semnal fără legătura cu sexul, dacă miros sau gusta ceva neașteptat. La caii somnoroși adesea buza de jos este relaxata, lăsata în jos, pe când caii neliniștiți, tulburați sau derutați au botul crispat, strâns. Caii implicați în toaletarea reciproca își întind buza de sus, folosind-o ca pe un instrument de curățat și fac același lucru când scormonesc în găleata cu furaje sau în buzunarele cuiva după hrana.

Observarea cailor la păscut este o metoda care poate sa-ți dezvăluie diferitele tipuri de comportament și de comunicare. Prietenii se izbesc ușor cu corpul unul de altul, ca un preludiu al toaletarii, tot asa cum adesea calul se lovește de stăpânul sau pentru a-i capta atenția. Aceste mișcări sunt foarte lente și delicate, pe când o lovitura cu capul este mai agresiva și adesea este însoțita de culcarea urechilor și deschiderea botului, ca o amenințare de mușcătura. Aceste gesturi pot fi folosite de calul care nu vrea sa intri în grajdul lui. Caii care se sperie pot sa-și arunce capul spre spate. Își scutura capul cu putere ca sa scape de ceva ce ii supară ca o musca sau o ciupitura. Calul poate sa-și legene mult capul și gatul, mai ales dacă este sensibil la atingerea pe aceste zone. Uneori caii își lasă gatul în jos, cu capul și gatul întins legănându-și capul dintr-o parte în alta. Armăsarii adopta aceasta poziție și în același timp își ridica mult picioarele în mers, când dau târcoale iepelor.

Caii care se întâlnesc pentru prima oara adesea nechează ascuțit și lovesc cu piciorul din fata: aceasta reacție vrea sa fie un avertisment pentru a nu fi prea familiar. Râcâitul cu copita este modul în care calul investighează diferite lucruri. Astfel un mânz tânăr, urcat pentru prima oara într-un camion, va testa rampa acestuia râcâind-o cu copita și mirosind-o. Dar aceasta mișcare are și o utilitate practica, de exemplu poate sparge gheata de la adăpătoare sau îndepărtează zăpada de pe iarba. Poate sa indice frustrare sau furie. Introducerea unui cal nou într-un grup trebuie făcuta cu grija. Astfel de întâlniri sunt adesea însoțite de țipete și izbituri cu piciorul din fata.