Cum gândește un cal?

Ți-ai pus vreodată problema de ce toți caii sunt la început bănuitori când se apropie de apa sau de un teren nou pe care nu l-au verificat? De ce nu le plac umbrele de pe sosea, marcajele cu linii albe sau podurile care suna a gol? Iar dacă ai căzut pe jos, cum se explica efortul extraordinar pe care îl face calul pentru a evita sa te calce? De ce nu suporta sa vadă un furtun pe jos sau orice altceva pe lângă picioare? Te-ai întrebat vreodată cum gândește un cal? Articolul următor încearcă sa răspundă la aceste întrebări.

Pentru un cal care are dureri sau este nefericit faptul ca foarte multi oameni intra în ultima categorie a acestei zicale nu face decât sa-i agraveze situația. De foarte multe ori caii sunt greșit înțeleși și considerați dificili când de fapt ei au o suferința. De exemplu relativ frecvent un cal are un o compresiune pe o terminație nervoasa, sau o vertebra cervicala dislocata și nu ne poate spune ca are dureri decât într-un singur fel: sa arate ce problema are prin felul în care se mișca și se comporta. Problema este ca multe persoane nu sunt capabile sa recunoască astfel de semne: sunt “surzi” fata de calul lor, chiar dacă acesta necheza cât poate de tare. Strigatul de ajutor al calului nu numai ca este ignorat, nici măcar nu este auzit. Modul în care cei mai multi dintre noi se poarta cu caii se bazează pe procedura uzuala transmisa din generație în generație, pe care o acceptam în cea mai mare parte fără a ne pune întrebări ca fiind o practica normala. De exemplu, atunci când un cal trebuie învățat sa fie călărit de ce întotdeauna vrem sa-l obișnuim cu șaua înainte de a-l încalecă Gândiți-va și la o alta posibilitate. Dacă animalul își respecta îngrijitorul și este obișnuit ca acesta sa-l atingă pe tot corpul, poate ar accepta mai bucuros ca la început sa fie încălecat de acesta, decât sa ia în spate un obiect ciudat cum este șaua. Faptul ca o anumita metoda este acceptata în practica nu înseamna neapărat ca este cea mai eficienta sau ca este modul corect de a face ceva. Mult prea des nu ne punem întrebarea ce facem de fapt și mai cu seama nu luam în seama ce vrea sa ne spună calul.

Aceasta înseamna ca trebuie sa gândim mai mult ca un animal care este vânat de prădători ceea ce în acest caz înseamna sa gândești ca un cal. Când cineva trece de acest prag și începe sa ia în considerare punctul de vedere al calului, poate face progrese nu numai în rezolvarea unor situații dificile cât și în prevenirea apariției unor noi probleme. Asa ca pentru a auzi ce spune calul tău trebuie sa ai o gândire deschisa și sa începi sa te întrebi ce este în mintea lui. Tratează calul ca pe cal: el nu are atribute omenești, ci este un animal cu un comportament instinctiv programat de mii de ani.

Acest fapt are consecințe profunde asupra modului în care se comporta caii, iar miile de ani de domesticire n-au eradicat acest sindrom comportamental din structura psihica a calului: și acum caii reacționează în conformitate cu instinctele lor esențiale. Ca animale vânate ei trebuie sa fie mereu în alerta pentru a simți pericolul și sa fie pregătiți sa reacționeze în mod corespunzător Fiind sfioși prin natura lor, ei prefera sa se îndepărteze in galop când se sperie de ceva, deși dacă sunt încolțiți și obligați sa se lupte o sa lovească, muște și cabreze. Vor face tot ceea ce este necesar pentru a arunca prădătorul din spinare sau pentru a-l răni dacă este pe jos. Ochii calului sunt așezați de-o parte și de alta a capului asa ca practic are o vizibilitate de 360◦(singurele pete oarbe sunt drept în fata și în spatele sau). Când paste poate sa-i vadă pe prădătorii care încearcă sa se târască pana la el, iar de cum observa pericolul atitudinea sa ii alertează pe ceilalți membrii ai grupului: tot corpul este încordat își tine capul sus, ridica coada, ațintește ochii spre ceea ce îl îngrijorează și este gata sa o ia la fuga. Cei mai multi călăreți au avut ocazia sa vadă aceasta atitudine a calului, adesea produsa de ceva aflat la mare distanta și invizibil pentru ochii omului. Este important sa-ți dai seama ca are loc o comunicare cu calul tău nu numai prin voce, ci în mai mare măsura prin limbajul corporal și prin comportament. Facultățile vizuale ale calului îl pot face sa se comporte într-un mod care este greșit înțeles de oameni. De exemplu, dacă își tine capul sus, nu poate sa vadă terenul din fata lui, asa ca dacă intenționează sa se uite la ceva de pe jos va dori în mod natural sa-și aplece capul și gatul. Dacă nu i se da voie sa facă acest lucru, el poate sa încerce sa-și legene capul ca sa se uite la obiectul respectiv, iar dacă nici asa nu-l vede se poate deplasa lateral pentru a-și îmbunătăți unghiul de vedere. Data următoare când calul tău va mai face asa ceva gândește te dacă nu cumva tu l-ai silit sa procedeze asa. Poate ca ai fi putut evita problema, dacă l-ai fi lăsat sa-și aplece capul pentru a putea sa se uite -bine la obiectul respectiv. Iar dacă el s-a dat într-o parte ca sa vadă mai bine, iar tu l-ai certat, ce concluzie ar putea el sa tragă? Învață sa asocieze ceea ce nu poate sa vadă cu o mustrare, asa ca pe viitor va încerca sa evite acel lucru. Având în vedere ca prin natura lor caii nu sunt curajoși este uimitor ca pot fi deprinși sa-și înfrângă instinctele naturale în atât de multe feluri: sa sara peste obstacole când nu pot vedea unde aterizează sa sara în apa sau sa treacă de la lumina la întuneric sa meargă liniștiți alături de -camioane imense sau tractoare zgomotoase, sa stea într-un spațiu îngust și asa mai departe.

Cum de fac asa ceva? In societatea ecvestra exista un lider: unul dintre cai este șeful pe care ceilalți îl respecta și îl asculta. Dacă omul reușește să-i dovedească calului ca el este șeful acesta se va plia la judecata lui. Pentru cei mai multi oameni dobândirea acestei poziții nu este ușoară mai ales din cauza ca adesea noi ne comportam instinctiv ca un prădător. De exemplu dacă un animal de prada se apropie de un ochi de apa, el poate sa meargă direct sa bea apa, căci nu se teme de nimic.

Animalul care constituie prada altora trebuie însa sa verifice mai întâi dacă poate sa bea în siguranța astfel ca se apropie de apa cu multa prudenta: se oprește, se uita în jur după posibilele pericole, eventual se retrage și înaintează din nou când se simte în siguranța. Gândește-te acum ce facem noi de obicei când vrem sa prindem un cal: imaginează-ți un camp cu cai de doi ani care au avut foarte putin contact cu oamenii de când au fost înțărcați. Ne ducem direct la unul dintre ei și suntem nemulțumiți când el decide s-o ia la fuga! El însa a acționat cum i-a dictat instinctul: comportamentul nostru i-a indicat ca are de-a face cu un prădător iar reacția sa naturala este sa fuga. Din punctul de vedere al calului reacția sa este perfect logica. Dacă însa vrei sa ii indici calului ca nu ești un animal de prada vei avea mai mult succes și poți face asta acționând în felul unui animal care ar putea fi vânat Amintește-ți ca acesta trebuie sa facă doi pași înainte și unul înapoi pentru a ajunge la ochiul de apa. Folosește aceasta metoda de înaintare și retragere când vrei sa te apropii de un cal, dându-i astfel posibilitatea să decidă dacă ești sau nu o amenințare pentru el.

Chiar plimbările se fac într-un spațiu restrâns (pana și un camp de 8 ha este mic dacă avem în vedere ca în sălbăticie caii străbat întinderi foarte mari de teren și sunt frecvent supraalimentați. Unii au și nenorocul sa traiască în singurătate, spre deosebire de caii sălbatici care doar rareori sunt solitari. Asa ca nu este de mirare ca apar tot felul de probleme. Caii își au “spațiul lor personal” și sunt foarte selectivi în privința celor cărora le permit accesul în acel spațiu. Unii cai sunt deosebit de precauți și nu te poți apropia la mai putin de 20 de picioare ca imediat devin agitați și se îndepărtează Alții te lasă cu plăcere sa intri în lumea lor, asa ca sunt ușor de prins.Dacă urmărești un grup de cai liberi pe pășune iți vei putea da seama care dintre ei sunt prieteni sau nu. Prietenii buni pasc alături fericiți și probabil își vor uni forțele pentru a da afara orice intrus nedorit. Iapa mea lasă cu plăcere un anumit cal sa se apropie de ea, dar nimeni altcineva nu se bucura de aceasta favoare în nici o împrejurare Este pretențioasa și în privința celui care o îngrijește: cei care sunt zgomotoși autoritari și acționează brusc nu au nicio șansa dar cei liniștiți fermi și încrezători au succes, deși uneori trebuie sa adopte, pentru cinci minute, metoda de înaintare și retragere. Trebuie sa înțelegi ca animalul tău iți poate descifra limbajul corporal, deși adesea nici nu ești conștient ca ai emis vreun semnal.

Caii sunt animale cu o personalitate complexă de aceea nu trebuie să presupunem că sunt animale ușor de guvernat. Afla mai mult >>>